At Lucetta's

Supercomputerul

2009-10-12T18:46:00.002+03:00

În viitor, peste mii şi mii de ani, omenirea reuşeşte să asambleze un supercomputer, a state of the art technology a timpului, o inteligenţă artificială uluitoare care este capabilă de a răspunde la orice întrebare pusă de către creatorii săi. Primul lucru pe care oamenii îl întreabă este: "Există Dumnezeu?"

Supercomputerul răspunde: "Acum, da!"

Vă întreb: Cine a scris respectiva poveste SF? Eu nu mai ţin minte unde am citit asta.

Pt a lăsa comentarii: după ce scrieţi comentariul apare în josul căsuţei fraza "verificare cuvânt". Apăsaţi pe ea ca să apară literele pt verificare în totalitate, altfel apar doar pe jumătate!

Pe malul fluviului Gange - Partea 2

2009-10-12T17:04:00.001+03:00

- Unde te duci, amice? îl întrebă Rajah pe tigruţ cu vocea lui melodioasă.

- Mă întâlnesc cu o ceată de lupi şi ne ducem să-l supărăm pe broscoiul ăla ţestos bătrân. Cu picioarele lui scurte nu poate să mă prindă! cuvântă vesel Rafael.

- Ştii, nu vreau să mă amestec în treburile tale, dar socoteala asta nu mi se pare prea înţeleaptă. Şi la ce-ţi trebuie o haită de lupi pentru un broscoi bătrân? Sau oare eşti laş?

- Laş, eu?!? Ce ştii tu, mămăligă, în loc să vânezi cu lupii de tagma ta stai cu fraţii tăi mai mici.

- Iar tu eşti un tigruţ înfumurat şi te lauzi că unchiul tău e tigrul Kaki şi ai să ajungi un ticălos ca el!

- Dacă va fi cum spui tu, tu vei fi primul ce va muri de colţii mei!

- Credeam că suntem prieteni, dar văd că tu ţii cu tot dinadinsul să-mi dovedeşti contrariul. ripostă dezamăgit lupul

Rafael rânji, şi pentru un moment în ochii lui se aprinse o scânteie răutăcioasă, ce dispăru repede, dar nu destul de repede pentru a nu fi observată de Rajah.

- Lupule, nu mă judeca după unchiul meu, ci gândeşte că până acum eu nu am ucis animale nevinovate, dar dacă vrei neaparat, te pot ucide pe tine...şi pe mucoşii tăi de fraţi.

La auzul acestor cuvinte ce ieşeau cu atâta uşurinţă din gura tigrului, Maia se trase speriată cu doi paşi înapoi. Observându-i mişcarea, Rafael înţelese că îi era frică, şi ca s-o înspăimânte şi mai tare, tigruţul se năpusti asupra ei apucând-o de gâtlej. Rajah atacă imdediat tigrul cu furie blestemând:

- Tu, neam de tigru, nu eşti altfel decât semenii tăi ucigaşi!

Lupul răsturnă pe Rafael şi se repezi să-l muşte de gât, dar tigrul era mai puternic şi izbi inamicul cu laba atât de tare încât acesta sângera. Atunci, Neval şi Pascal, hotărâţi să ia atitudine, s-au repezit la tigru, însă cu puterile rămase, fratele mai mare le strigă:

- Nu vă amestecaţi, e periculos, fugiţi acasă, fugiţi...

Dar Rafael avea de gând să se joace cu vieţile lor şi le tăie calea cu un rânjet viclean, întocmai ca a unchiului său.

- Dacă te atingi de ei, jur pe legile junglei că voi aduna toata haita de lupi să te calce în picioare! răcni Rajah.

Dacă era vreun lucru pe lume de care tigrii se temeau a înfrunta, acesta era o haită de lupi.

- Ne mai întâlnim noi, lupule!

- Da, dar atunci nu voi mai fi singur pentru a te înfrunta!

- Nu-ţi grăbi moartea, unchiul meu te va ucide în curând!

Rajah tăcu, iar Rafael se grăbi să plece. Lupului nu-i păsa de şiroiul de sânge ce se prelingea pe trupul lui obosit, ci se uită să vadă ce se întâmplase cu fraţii săi. În urma luptei, Neval şi Pascal erau doar îngroziţi, însă Maia tremura toată. Blana-i era pătată de sângele ce curgea din vâna gâtului.

- Iartă-mă! spuse lupul cu vocea stinsă, plină de remuşcări.

Apoi o luă cu grijă cu colţii de ceafă şi porni spre casă. Fraţii îl urmau ceva mai în spate gandindu-se cu teamă la soarta surorii lor.

Când ajunse la gura vizuinii lupul încetini pasul şi intră cu capul plecat.

Pascal care era mai îndrăzneţ strigă:

- Mamă, vino repede, Maia e rănită!

Simarra se ivi îndată şi când realiză în ce stare se afla Maia, se năpusti asupra lui Rajah.

- Ticălosule, ce a păţit? Ţi-am spus să laşi tigrii în pace. Din cauza ta...să...să nu te mai văd! se bâlbâi mama îndurerată printre lacrimile ce nu le putea stăpâni.

Furia lupoaicei nu putea fi descrisă în cuvinte. Urla şi îl gonea pe bietul Rajah care ieşi din vizuină umil.

- Mergi şi te omoară cu dihăniile, dar să nu-ţi amesteci familia în asta!

Lupoaica se întoarse tristă în vizuină să o ingrijească pe Maia. Îi dădu să mănânce din carnea cea mai bună vânată de ea, apoi o duse în culcuş şi o aşeză pe paie, lăsând-o să se odihnească. Întorcându-se la Neval şi Pascal îi lua la rost.

- Şi voi? Văd că nu aveţi nici o rană, unde eraţi în timp ce sora voastră era atacată?

- Am încercat, dar tigrul Rafael era prea puternic. Nici Rajah nu a putut să o apere...

- I-am spus lui Rajah să lase în pace neamul tigrilor, dar nu m-a ascultat, a facut de capul lui, şi acum trebuie să plătească pentru ce a paţit sora lui.

- Asta înseamnă că nu-l vei mai primi pe Rajah acasă când afară va ploua, nu-l vei mai mângâia când va fi trist şi nu-l vei mai hrăni, înstrăinându-l de neamul lupilor? întrebă Neval cu glasul tremurător.

- Orice se va întâmpla, Rajah rămâne fiul meu şi nu voi înceta nicicând să-l iubesc dar trebuie să-şi primească pedeapsa pentru nesăbuinţa lui. A pus în primejdie viaţa voastră pentru orgoliul său, şi asta nu i-o pot ierta.

În tot acest timp Rajah pribegea prin junglă trist, cu capul şi urechile plecate şi se gândea că tot ce se întâmplase era numai din vina lui "Cum nu m-am gândit că din cauza furiei mele cineva avea să fie rănit...îl criticam mereu pe Kaki dar se vede treaba că nici eu nu sunt mai breaz." Rajah oftă şi se aşeză sub o ferigă înaltă. Cerul începea să îşi piardă din culorile vii alea soarelui, se lăsa încet noaptea şi se stârni o ploaie măruntă şi rece.

La un moment dat, auzi în spatele lui un foşnet de frunze. Se întoarse cu urechile ciulite, ştiind că trebuie să se ferească de Kaki. Luă o poziţie de atac, dar din frunziş nu se ivi un tigru, ci o tânără lupoaică cu faţa drăgălaşă, zveltă, cu privirea inteligentă şi mândră. Rajah însă nu se apropie de ea, neştiindu-i intenţiile. Încerca să-şi ascundă amărăciunea şi se sili să îi zâmbească într-o doară când văzu că era doar în trecere.

- Lasă, am văzut totul, am văzut lupta ta cu tigrul. Ai fost curajos. Nu e vina ta pentru cele întâmplate. îl compătimi ea.

Important!!!

2009-10-12T11:48:00.000+03:00

Pt a lăsa comentarii: după ce scrieţi comentariul apare în josul căsuţei fraza "verificare cuvânt". Apăsaţi pe ea ca să apară literele pt verificare în totalitate, altfel apar doar pe jumătate!

Pe malul fluviului Gange - Partea 1

2009-10-08T00:49:00.024+03:00

Asta este o povestioară pe care am scris-o cand aveam 11 anişori şi bolnavă fiind nu m-am dus la şcoala. Aşa ca mi-am umplut timpul. Iată ce a ieşit (nu am schimbat cu nimic cele scrise atunci):

Povestea noastră începe aici, în India, unde Gange se întâlneşte cu Brahmaputra şi se varsă printr-o uriaşă deltă în Golful Bengal.

Se ştie bine că tot felul de sălbăticiuni bântuiau prin acele locuri. Dar iată că cel mai temut dintre toţi era un tigru mare cu fălcile puternice şi colţii mari, albi ca perlele. Blana-i era superbă, vărgată cu dungi groase negre ca noaptea de iarnă.

Ochii săi erau dintre cei mai frumoşi, de un verde pătrunzător, avea privirea vicleană, labe mari, puternice cu ghiare ascuţite ca lama de briceag. Această temută bestie fusese numită Kaki de către indienii locului, ceea ce înseamnă pe limba lor "umbra-rea". Tigrul trezise frica şi spaima în inimile oamenilor. Venea şi le răpea copiii omorându-i din plăcere, iar indienii nu îndrăzneau să tragă cu săgeţile otrăvite în el pentru a nu stârni duhul rău. Odată un şef de trib îndreznise acest lucru, ducându-se în pădure să vâneze tigrul, dar nu s-a mai întors. Peste patru zile sătenii l-au căutat însă n-au găsit decât capul omului cu ochii holbaţi, plini de groază şi cu gura larg deschisă. Faţa îi era stropită de sânge. Dar nici urmă de trupul indianului sau de Kaki. Să fi fost acesta lucrul tigrului? Indienii nu ştiau, dar au înţeles să nu mai supere dihania. De atunci, ei povestesc noaptea în jurul focului despre tigrul ucigaş şi aduc jertfe spiritelor pentru a se proteja de Kaki. Cu toate acestea tigrul continua să facă jertfe în rândul oamenilor tribului. Se părea că în el sălăşluia un spirit ucigaş.

Dar iată că şi în junglă tigrul era temut de către alte sălbăticiuni. Singurul animal care îndrăznea să-l înfrunte era un lup cu numele de Rajah. Între cele două fiare dăinuia o răfuială mai veche, din neamuri. Lupul era roşcat, avea privirea inteligentă, ochi negri şi jucăuşi.

Era tânăr, mai degrabă încă pui, mereu pus pe şotii. Lui Rajah îi plăcea să-l supere pe Kaki. Tigrul îi spunea mereu lupuşorului să-l lase în pace pentru că într-o zi are să pună laba pe el şi să-l strângă de gât până când avea să-i ţâşnească sângele în toate părţile. Însă Rajah îl lua peste picior făcând glume pe seama tigrului. Cu toate că părea nepăsător, stângaci şi insolent, lupuşorul ştia că tigrul era periculos, dar mai ştia că până la urmă nu este decât un animal ce în final va avea un sfârşit ca toate celelalte. Rajah visa să crească un lup mare şi mândru precum tatăl său şi să-l înfrângă pe Kaki.

Tigrul avea un semn pe o falcă aproape de ochi făcută de tatăl lui Rajah în timpul unei lupţi din care doar Kaki supravieţui. Puiul nu putea să uite de odioasa crimă comisă de bestie şi-şi jura în mintea lui încă necoaptă că-l va ucide pe trigru cu colţii săi. Îndrăzneţul pui îşi lua încă de pe acum treaba în serios gândindu-se în fiecare noapte cum să-l mai supere pe Kaki. Tigrul ar fi putut foarte bine să-l atace şi să-l frângă ca pe o rămurică, dar nu o facea, deşi nu avea nimic sfânt, se temea de familia de lupi care s-ar fi putut năpusti asupra lui. Kaki decise să-l lase în viaţă, deocamdată...şi se gândea în mintea sa răutăcioasă şi neagră că are să-l omoare până la urmă.

În tot acest timp, Rajah continua să-l considere un ticălos josnic şi nedemn de a locui în junglă. Mama lupului, Simarra, încerca să-şi liniştească mereu lupuşorul pentru că se temea să nu păţească la fel ca tatăl său.

- Acultă-mă Rajah, pe tatăl tău l-am pierdut, pe tine nu vreau să te las să cazi în aceeşi greşeală. Lasă tigrul în pace. Ticluieşte să te ucidă şi jur pe regele nostru, leul, că mă omor dacă păţeşti ceva! spuse Simarra încruntată.

-Lasă mamă, nu mi se va întâmpla nimic. Ah! va veni ziua când ticălosul de Kaki va da socoteală pentru tot ce a facut în mizerabila lui viaţă! spuse Rajah cu ochii sinceri, plini de ură.

-Vai, fiul meu, când te privesc mă îngrozesc. Mi se zbârleşte blana când te aud. Cine, băiatule, va mai avea grijă de fraţii tăi mai mici ce trebuie să înveţe cât de grea e viaţa în jungla. Eu, vezi bine, fac tot ce pot, dar lupuşorii cresc şi numai tu poţi să-i înveţi ce ştii de la bietul tău tată.

Toate acestea, Simarra, fire plăpândă dar nervoasă le spunea cu inima întristată.

- Dar mamă, ştii că eu ţin la fraţii mei, cu toate acestea...

Rajah vru să continue, însă dădu cu ochii de privirea furioasă şi mustrătoare a mamei sale şi întelese că trebuie să pună capăt discuţiei şi îşi plecă capul jos, cu urechile pleoştite. Simarra ştia că fiul ei se va strădui să o asculte şi se îmbună.

- Haide, nu fi trist, i-aţi fraţii şi sora şi du-i pe malul lui Gange, arată-le cele mai bune locuri de vânat.

Rajah îi chemă pe cei doi fraţi, Neval şi Pascal, apoi pe sora lui, Maia.

Neval era pui de lup mic şi negru, puţin obraznic, cu urechile mereu ciulite precum Rajah.

Pascal era complet alb, apropiat de vârstă cu Rajah, avea ochii roşii şi era foarte curios, dar cam leneş, de aceea nu reuşise până acum să stăpânească abilităţile de vânătoare aşa cum le stăpânea fratele său mai mare.

Maia era de culoare gri spre alb şi avea o faţă drăgălaşă. Fiind mezina familiei stătea mai mult cu mama lor, fiind deasemenea puţin fricoasă, de aceea Simarra o mai trimitea cu fraţii ei, pentru a-şi învinge temerile.

Vizuina familiei de lupi era săpată într-o stâncă acoperită cu ierburi şi liane.

Avea doua camere, una pentru provizii şi una în care stăteau lupii.

Rajah se duse cu fraţii săi pe malul fluviului Gange. Tocmai când le arăta cum se vânează iepuri se întâlni cu un amic al său, un tigruţ ce se dovedea de pe acum a fi puternic, cu numele de Rafael.

Post temporar

2009-10-05T21:59:00.005+03:00

Acest blog reprezintă părerea mea despre ce se întâmplă în lume.