- Unde te duci, amice? îl întrebă Rajah pe tigruţ cu vocea lui melodioasă.
- Mă întâlnesc cu o ceată de lupi şi ne ducem să-l supărăm pe broscoiul ăla ţestos bătrân. Cu picioarele lui scurte nu poate să mă prindă! cuvântă vesel Rafael.
- Ştii, nu vreau să mă amestec în treburile tale, dar socoteala asta nu mi se pare prea înţeleaptă. Şi la ce-ţi trebuie o haită de lupi pentru un broscoi bătrân? Sau oare eşti laş?
- Laş, eu?!? Ce ştii tu, mămăligă, în loc să vânezi cu lupii de tagma ta stai cu fraţii tăi mai mici.
- Iar tu eşti un tigruţ înfumurat şi te lauzi că unchiul tău e tigrul Kaki şi ai să ajungi un ticălos ca el!
- Dacă va fi cum spui tu, tu vei fi primul ce va muri de colţii mei!
- Credeam că suntem prieteni, dar văd că tu ţii cu tot dinadinsul să-mi dovedeşti contrariul. ripostă dezamăgit lupul
Rafael rânji, şi pentru un moment în ochii lui se aprinse o scânteie răutăcioasă, ce dispăru repede, dar nu destul de repede pentru a nu fi observată de Rajah.
- Lupule, nu mă judeca după unchiul meu, ci gândeşte că până acum eu nu am ucis animale nevinovate, dar dacă vrei neaparat, te pot ucide pe tine...şi pe mucoşii tăi de fraţi.
La auzul acestor cuvinte ce ieşeau cu atâta uşurinţă din gura tigrului, Maia se trase speriată cu doi paşi înapoi. Observându-i mişcarea, Rafael înţelese că îi era frică, şi ca s-o înspăimânte şi mai tare, tigruţul se năpusti asupra ei apucând-o de gâtlej. Rajah atacă imdediat tigrul cu furie blestemând:
- Tu, neam de tigru, nu eşti altfel decât semenii tăi ucigaşi!
Lupul răsturnă pe Rafael şi se repezi să-l muşte de gât, dar tigrul era mai puternic şi izbi inamicul cu laba atât de tare încât acesta sângera. Atunci, Neval şi Pascal, hotărâţi să ia atitudine, s-au repezit la tigru, însă cu puterile rămase, fratele mai mare le strigă:
- Nu vă amestecaţi, e periculos, fugiţi acasă, fugiţi...
Dar Rafael avea de gând să se joace cu vieţile lor şi le tăie calea cu un rânjet viclean, întocmai ca a unchiului său.
- Dacă te atingi de ei, jur pe legile junglei că voi aduna toata haita de lupi să te calce în picioare! răcni Rajah.
Dacă era vreun lucru pe lume de care tigrii se temeau a înfrunta, acesta era o haită de lupi.
- Ne mai întâlnim noi, lupule!
- Da, dar atunci nu voi mai fi singur pentru a te înfrunta!
- Nu-ţi grăbi moartea, unchiul meu te va ucide în curând!
Rajah tăcu, iar Rafael se grăbi să plece. Lupului nu-i păsa de şiroiul de sânge ce se prelingea pe trupul lui obosit, ci se uită să vadă ce se întâmplase cu fraţii săi. În urma luptei, Neval şi Pascal erau doar îngroziţi, însă Maia tremura toată. Blana-i era pătată de sângele ce curgea din vâna gâtului.
- Iartă-mă! spuse lupul cu vocea stinsă, plină de remuşcări.
Apoi o luă cu grijă cu colţii de ceafă şi porni spre casă. Fraţii îl urmau ceva mai în spate gandindu-se cu teamă la soarta surorii lor.
Când ajunse la gura vizuinii lupul încetini pasul şi intră cu capul plecat.
Pascal care era mai îndrăzneţ strigă:
- Mamă, vino repede, Maia e rănită!
Simarra se ivi îndată şi când realiză în ce stare se afla Maia, se năpusti asupra lui Rajah.
- Ticălosule, ce a păţit? Ţi-am spus să laşi tigrii în pace. Din cauza ta...să...să nu te mai văd! se bâlbâi mama îndurerată printre lacrimile ce nu le putea stăpâni.
Furia lupoaicei nu putea fi descrisă în cuvinte. Urla şi îl gonea pe bietul Rajah care ieşi din vizuină umil.
- Mergi şi te omoară cu dihăniile, dar să nu-ţi amesteci familia în asta!
Lupoaica se întoarse tristă în vizuină să o ingrijească pe Maia. Îi dădu să mănânce din carnea cea mai bună vânată de ea, apoi o duse în culcuş şi o aşeză pe paie, lăsând-o să se odihnească. Întorcându-se la Neval şi Pascal îi lua la rost.
- Şi voi? Văd că nu aveţi nici o rană, unde eraţi în timp ce sora voastră era atacată?
- Am încercat, dar tigrul Rafael era prea puternic. Nici Rajah nu a putut să o apere...
- I-am spus lui Rajah să lase în pace neamul tigrilor, dar nu m-a ascultat, a facut de capul lui, şi acum trebuie să plătească pentru ce a paţit sora lui.
- Asta înseamnă că nu-l vei mai primi pe Rajah acasă când afară va ploua, nu-l vei mai mângâia când va fi trist şi nu-l vei mai hrăni, înstrăinându-l de neamul lupilor? întrebă Neval cu glasul tremurător.
- Orice se va întâmpla, Rajah rămâne fiul meu şi nu voi înceta nicicând să-l iubesc dar trebuie să-şi primească pedeapsa pentru nesăbuinţa lui. A pus în primejdie viaţa voastră pentru orgoliul său, şi asta nu i-o pot ierta.
În tot acest timp Rajah pribegea prin junglă trist, cu capul şi urechile plecate şi se gândea că tot ce se întâmplase era numai din vina lui "Cum nu m-am gândit că din cauza furiei mele cineva avea să fie rănit...îl criticam mereu pe Kaki dar se vede treaba că nici eu nu sunt mai breaz." Rajah oftă şi se aşeză sub o ferigă înaltă. Cerul începea să îşi piardă din culorile vii alea soarelui, se lăsa încet noaptea şi se stârni o ploaie măruntă şi rece.
La un moment dat, auzi în spatele lui un foşnet de frunze. Se întoarse cu urechile ciulite, ştiind că trebuie să se ferească de Kaki. Luă o poziţie de atac, dar din frunziş nu se ivi un tigru, ci o tânără lupoaică cu faţa drăgălaşă, zveltă, cu privirea inteligentă şi mândră. Rajah însă nu se apropie de ea, neştiindu-i intenţiile. Încerca să-şi ascundă amărăciunea şi se sili să îi zâmbească într-o doară când văzu că era doar în trecere.
- Lasă, am văzut totul, am văzut lupta ta cu tigrul. Ai fost curajos. Nu e vina ta pentru cele întâmplate. îl compătimi ea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu