Pe malul fluviului Gange - Partea 1

Asta este o povestioară pe care am scris-o cand aveam 11 anişori şi bolnavă fiind nu m-am dus la şcoala. Aşa ca mi-am umplut timpul. Iată ce a ieşit (nu am schimbat cu nimic cele scrise atunci):

Povestea noastră începe aici, în India, unde Gange se întâlneşte cu Brahmaputra şi se varsă printr-o uriaşă deltă în Golful Bengal.

Se ştie bine că tot felul de sălbăticiuni bântuiau prin acele locuri. Dar iată că cel mai temut dintre toţi era un tigru mare cu fălcile puternice şi colţii mari, albi ca perlele. Blana-i era superbă, vărgată cu dungi groase negre ca noaptea de iarnă.

Ochii săi erau dintre cei mai frumoşi, de un verde pătrunzător, avea privirea vicleană, labe mari, puternice cu ghiare ascuţite ca lama de briceag. Această temută bestie fusese numită Kaki de către indienii locului, ceea ce înseamnă  pe limba lor "umbra-rea". Tigrul trezise frica şi spaima în inimile oamenilor. Venea şi le răpea copiii omorându-i din plăcere, iar indienii nu îndrăzneau să tragă cu săgeţile otrăvite în el pentru a nu stârni duhul rău. Odată un şef de trib îndreznise acest lucru, ducându-se în pădure să vâneze tigrul, dar nu s-a mai întors. Peste patru zile sătenii l-au căutat însă n-au găsit decât capul omului cu ochii holbaţi, plini de groază şi cu gura larg deschisă. Faţa îi era stropită de sânge. Dar nici urmă de trupul indianului sau de Kaki. Să fi fost acesta lucrul tigrului? Indienii nu ştiau, dar au înţeles să nu mai supere dihania. De atunci, ei povestesc noaptea în jurul focului despre tigrul ucigaş şi aduc jertfe spiritelor pentru a se proteja de Kaki. Cu toate acestea tigrul continua să facă jertfe în rândul oamenilor tribului. Se părea că în el sălăşluia un spirit ucigaş.

Dar iată că şi în junglă tigrul era temut de către alte sălbăticiuni. Singurul animal care îndrăznea să-l înfrunte era un lup cu numele de Rajah. Între cele două fiare dăinuia o răfuială mai veche, din neamuri. Lupul era roşcat, avea privirea inteligentă, ochi negri şi jucăuşi.

Era tânăr, mai degrabă încă pui, mereu pus pe şotii. Lui Rajah îi plăcea să-l supere pe Kaki. Tigrul îi spunea mereu lupuşorului să-l lase în pace pentru că într-o zi are să pună laba pe el şi să-l strângă de gât până când avea să-i ţâşnească sângele în toate părţile. Însă Rajah îl lua peste picior făcând glume pe seama tigrului. Cu toate că părea nepăsător, stângaci şi insolent, lupuşorul ştia că tigrul era periculos, dar mai ştia că până la urmă nu este decât un animal ce în final va avea un sfârşit ca toate celelalte. Rajah visa să crească un lup mare şi mândru precum tatăl său şi să-l înfrângă pe Kaki.

Tigrul avea un semn pe o falcă aproape de ochi făcută de tatăl lui Rajah în timpul unei lupţi din care doar Kaki supravieţui. Puiul nu putea să uite de odioasa crimă comisă de bestie şi-şi jura în mintea lui încă necoaptă că-l va ucide pe trigru cu colţii săi. Îndrăzneţul pui îşi lua încă de pe acum treaba în serios gândindu-se în fiecare noapte cum să-l mai supere pe Kaki. Tigrul ar fi putut foarte bine să-l atace şi să-l frângă ca pe o rămurică, dar nu o facea, deşi nu avea nimic sfânt, se temea de familia de lupi care s-ar fi putut năpusti asupra lui. Kaki decise să-l lase în viaţă, deocamdată...şi se gândea în mintea sa răutăcioasă şi neagră că are să-l omoare până la urmă.

În tot acest timp, Rajah continua să-l considere un ticălos josnic şi nedemn de a locui în junglă. Mama lupului, Simarra, încerca să-şi liniştească mereu lupuşorul pentru că se temea să nu păţească la fel ca tatăl său.

- Acultă-mă Rajah, pe tatăl tău l-am pierdut, pe tine nu vreau să te las să cazi în aceeşi greşeală. Lasă tigrul în pace. Ticluieşte să te ucidă şi jur pe regele nostru, leul, că mă omor dacă păţeşti ceva! spuse Simarra încruntată.

-Lasă mamă, nu mi se va întâmpla nimic. Ah! va veni ziua când ticălosul de Kaki va da socoteală pentru tot ce a facut în mizerabila lui viaţă! spuse Rajah cu ochii sinceri, plini de ură.

-Vai, fiul meu, când te privesc mă îngrozesc. Mi se zbârleşte blana când te aud. Cine, băiatule, va mai avea grijă de fraţii tăi mai mici ce trebuie să înveţe cât de grea e viaţa în jungla. Eu, vezi bine, fac tot ce pot, dar lupuşorii cresc şi numai tu poţi să-i înveţi ce ştii de la bietul tău tată.

Toate acestea, Simarra, fire plăpândă dar nervoasă le spunea cu inima întristată.

- Dar mamă, ştii că eu ţin la fraţii mei, cu toate acestea...

Rajah vru să continue, însă dădu cu ochii de privirea furioasă şi mustrătoare a mamei sale şi întelese că trebuie să pună capăt discuţiei şi îşi plecă capul jos, cu urechile pleoştite. Simarra ştia că fiul ei se va strădui să o asculte şi se îmbună.

- Haide, nu fi trist, i-aţi fraţii şi sora şi du-i pe malul lui Gange, arată-le cele mai bune locuri de vânat.

Rajah îi chemă pe cei doi fraţi, Neval şi Pascal, apoi pe sora lui, Maia.

Neval era pui de lup mic şi negru, puţin obraznic, cu urechile mereu ciulite precum Rajah.

Pascal era complet alb, apropiat de vârstă cu Rajah, avea ochii roşii şi era foarte curios, dar cam leneş, de aceea nu reuşise până acum să stăpânească abilităţile de vânătoare aşa cum le stăpânea fratele său mai mare.

                                                                              Maia era de culoare gri spre alb şi avea o faţă drăgălaşă. Fiind mezina familiei stătea mai mult cu mama lor, fiind deasemenea puţin fricoasă, de aceea Simarra o mai trimitea cu fraţii ei, pentru a-şi învinge temerile.

Vizuina familiei de lupi era săpată într-o stâncă acoperită cu ierburi şi liane.

Avea doua camere, una pentru provizii şi una în care stăteau lupii.

Rajah se duse cu fraţii săi pe malul fluviului Gange. Tocmai când le arăta cum se vânează iepuri se întâlni cu un amic al său, un tigruţ ce se dovedea de pe acum a fi puternic, cu numele de Rafael.